Acum 24 de ani aveam 10 ani. Suficient cat sa inteleg ca fuga lui Ceausescu era un lucru bun. 10 ani in comunism nu pare mult, mai ales ca sunt primii ani din viata, dar sunt suficienti cat sa le lovesti de un sistem idiot si sa te bucuri cand acesta dispare. Imi aduc aminte destul de clar primele luni de dupa revolutie, aparitia figurilor proeminente de atunci, liderii. Ion Campeanu, Ioan Ratiu, Corneliu Coposu si protipendada comunista Ion Iliescu, Petre Roman si ai lor. Imi aduc aminte si discutiile din familie de atunci si faptul ca bunica-miu avea o fotografie cu Ioan Ratiu in casa si noi faceam misto de el.
Imi aduc aminte si de Doina Cornea si Piata Universitatii, de refrenul lui Silviu Iurea si Cristi Paturca, de Miron Cozma si de minerii care au venit adusi “sa faca ordine” nu o data ci de mai multe ori si cum a murit democratia. Imi aduc aminte si de victoria Conventiei Democrate in 2006 si Constantinescu si al sau Ciorbea sau de raposatul Radu Vasile, de mandatul lui Mugur Isarescu ca premier si de reinstaurarea lui Iliescu din 2000 avand ca si contracandidat un nebun cu aparitii demne de un delirium tremens autentic, pe Vadim Tudor.
Ce-a urmat aproape ca nu mai conteaza. Basescu, Tariceanu, Geoana, Nastase, Ponta, Antonescu … o apa si un pamant, toti preocupati de buzunarul propriu si sustinuti de naivitatea poporului roman din care fac si eu parte. Speranta a fost intotdeauna ceea ce a facut romanul sa puna stampila pe buletinul de vot, indiferent sub aceasta s-a aflat Iliescu, Campeanu, Ratiu, Vadim, Constantinescu, Basescu, Nastase, Geoana si altii. Doar ca speranta a fost mult prea putin.
N-am avut niciodata o alternativa. Romanii au ales din ce era. Si continua sa o faca. Si asta pentru ca cei care ies si se mobilizeaza nu-si gasesc liderii. Se pierd in multime si raman niste ilustri necunoscuti. Ce-a fost a fost, ce vine e mai important. Am spus-o si o mai spun, nu Rosia Montana si nici Pungesti-ul nu sunt cauzele care sa-ti aduca la suprafata liderii adevarati. Educatia, sanatatea si coruptia sunt cele care conteaza si oamenii de valoare vor rezona mai degraba cu acestea si se vor asocia mai usor cu grupurile care le sustin.
24 de ani au trecut si suntem in continuare in cautarea unui lider adevarat. Sper sa aiba curajul sa iasa in fata si noi sa avem suficienta minte incat sa-l recunoastem. Au mai fost si altii pe care i-am alungat cu pietre desi initial i-am primit cu osanale.
retro style clenched fist held high in protest – via Shutterstock
A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Numiti si neocomunisti si fara de rusine.
Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.
…
deci, minerii au “omorat” democratia, zici tu? adica democratia era vie inainte sa vina ei, cat timp era haosul ala si anarhia din Pta Universitatii, intretinute de o minoritate, contra majoritatii care se exprimase printr-un vot major in favoarea partidului care era la conducere atunci? macar stii ce inseamna “democratie”, etimologic? dai semne clare ca habar n-ai.
Nu era Radu Campeanu?