Azi am hotarat sa scriu despre ceva ce mi-a inspirat drumul in viata si ce mi-a fost alaturi de fiecare data cand mi-a fost greu. E vorba de muzica hip-hop. Stiu, stiu, ieri la prezentare am zis ca hip-hop-erii sunt manelistii Americii si prin urmare daca eu ascult hip-hop, atunci sunt manelist. š Imi asum insa chestia asta si continui sa ascult hip-hop si nu manele.
Totusi nu asta e principalul subiect de discutie, ci mai degraba managementul artistilor si marketingul asociat cu acesta (adica managementul, ca sa nu ziceti ca am facut acordul gresit š ). Ei bine, acum ceva timp, cred ca era prin 2007, am fost invitat sa tin un curs/training despre marketing pentru artisti la Roton. Am aflat atunci ca oamenii care promovasera atatia artisti deveniti celebri peste noapte in Romania habar n-aveau ca fac marketing. Problema era ca il faceau si unii il faceau bine.
Am discutat atunci despre piete, niste, produse, promovare, si multe alte chestii specifice marketingului, incercand sa exemplific prin intermediul artistilor promovati de ei. Nu gasisem insa niciun artist hip-hop prin casa lor de discuri si am intrebat de ce se intampla asta. Mi-au zis ca nu sunt comerciali si ca nu se vand. Ei bine, iata ca au trecut vreo 2 ani si lucrurile s-au mai schimbat. Artistii hip-hop (unii) au devenit foarte comerciali. Reprezinta o nisa cu un potential urias. De ce? Pentru ca are mesaj.
Azi il iau ca exemplu pe Guess Who. Probabil va asteptati sa vorbesc despre Puya care are o ascensiune inimaginabila pana acum ceva ani. Ei bine, nu n-am sa vorbesc despre Puya. Din punctul meu de vedere e tot un fel de manelist, dar ma rog, asta a fost o remarca emotionala. Guess Who este un baiat care canta de ceva vreme insa s-a pierdut intr-un underground incalcit si plin de case de productie sinonime cu esecul pentru ca nu aveau marketing.
Laur aka Guess Who a devenit peste noapte star. Pentru ca Laur face marketing. Poate ca nu el, poate fac altii pentru el. Si Laur stie ca piata e pregatita pentru cantecele lui si tocmai de asta isi face rebranding la muzica si are succes. Reteta e simpla, se ia o melodie veche (piese originala e tot a lui si se numeste Anul 2000, si nu ma refer la refrenul cantat de fetitele de la inceput), foarte buna de altfel, se masterizeaza, se schimba titlul, se face un clip si se arunca in FM. Efectul … boom! Lumea e innebunita. Urmeaza probabil concerte, interviuri, aparitii in presa si tot asa mai departe. De ce? Pentru ca a fost lansata exact la „momentul” potrivit. Poate de aici si noul nume ales. š
Din cate stiu, Laur este scenaristul propriilor clipuri insa cred ca de data asta mana unui profesionist se vede. Clipul piesei sale este foarte bine facut si foarte coerent cu mesajul piesei. Simbolurile comuniste sunt extrem de bine aduse la viata. Bananele tinute in ziar pe dulap, maimutoii din cauciuc si papusile arhicunoscute, ghiozdanul pe care toti copiii de scoala generala il aveau si multe altele. Pacat de pet-ul de bere care strica mult din decor.
Si uite asa avem o gramada de strategic planning, intentionat sau neintentionat. Un artist bun dar subapreciat devine peste noapte star pentru ca cineva s-a gandit sa-i faca marketing, si unul bun. Ma intreb insa, daca avem atatea modele de succes in USA, de ce marketingul in hip-hop apare abia acum. Jay-Z sau Lil Wayne sunt doar cateva exemple de „money-makers” care castiga datorita marketingului. Si castiga milioane de dolari.
Inchei aici salutandu-i pe cei de la OkapiSound. Grasu XXL, vecine de cartier, tine-o tot asa, stiu ca esti creierul acolo si faci treaba buna. Chiar daca nu-ti place sa fii comercial, cred ca asta e o sansa uriasa de a face din recordlabel-ul vostru unul de succes. Bafta!
Dan says
12 decembrie, 2009 at 8:09 pmi-ai cumparat albumul?
Adrian Monoranu says
12 decembrie, 2009 at 11:46 pm@Dan: din pacate nu. S-a vandut asa de bine ca nu l-am prins decat pe cel al lui Spike. De fapt si pe asta l-am primit cadou de ziua mea. Totusi pe cel al lui Laur nu l-am mai gasit. š Ma rezum la youtube.
emiy says
13 decembrie, 2009 at 2:35 amnu ved aici decat „frustrari marketing” … pe langa asta nici nu sti ce e ala hip-hop .. si incepi sa vorbesti de sampling … ca strategie ? si stai sa inteleg .. acu 2 zile ai decoperit si simbolsmul ? … „intelegi ce spun fiule ? .. nu, probabil nu. Asta petru ca esti prea tanar !”
Adrian Monoranu says
13 decembrie, 2009 at 1:26 pm@emiy: In primul rand asta nu e un battle. Fiule! E un blog pe care scriu chestii personale vazute prin experienta mea de marketer. Ascult hip hop din 1993 si am crescut impreuna cu Dragos aka Grasu XXL in acelasi cartier. Il stiu din clasa a 7-a inca de cand canta Wind of Change pe la serbarile de la scoala. E un artist foarte bun in opinia mea si cred ca toti artistii din Ro au nevoie de un marketing mai bun. Cred ca exemple sunt destule. Nu stiu ce fel de hip hop asculti tu dar fie ca e gangsta, underground, dirty south sau orice alt stil, toti artistii americani din domeniu au ajuns suuuus datorita marketingului. Toti au colaborari comerciale, joaca in filme, apar in show-uri televizate, au linii de imbracaminte, case de productie proprii, etc. Toate chestiile astea sunt posibile datorita marketingului. Artistii, la fel ca si muzica lor, sunt niste produse care daca sunt promovate corect, cum e cazul lui Guess Who, ajung sa convinga consumatori. E normal sa nu placa tuturor dar si asta tine de marketing. Se numeste target segmentation. Traim intr-o lume in care marketingul e peste tot in jur.
Kap says
13 decembrie, 2009 at 10:47 amgasesti pe site-ul lui sa iei albumul celalalt „Probe audio” . singura diferenta intre asta si ce a scos acum e piesa si videoclipul „locul potrivit”+ un remix la piesa „gen”si inca 2 piese foarte tari.
ce dai pt unul?:D
Adrian Monoranu says
13 decembrie, 2009 at 1:30 pm@Kap: O sa-l caut in magazin si o sa dau niste bani probabil. š
Kap says
13 decembrie, 2009 at 1:45 pmhai ca te ajut eu š http://shop.hiphopkulture.ro/guess-who-probe-audio-2009/
nu stiu daca e in magazine.e tare ciudata piata muzicala in momentul asta.drept dovada albumele celor de mai sus cu GS š
In schimb cele 4 piese care nu sunt pe „probe audio”…nu stiu ce sa zic…ori le piratezi (ce urat suna:)) , ori te rogi de cineva care are cd-ul nou sa ti-l imprumute š
o singura problema cu articolul š : ” Pacat de pet-ul de bere care strica mult din decor.”
I beg to differ.”pet-ul de bere” este lite motivul oricarui videoclip hip-hop care nu este despre kilu’ de aur de la gat sau (doar)”putze”.E un fel de cal din orice povestire cu cavaleri, sau mai bine, un fel de teanc mare de dolari din videoclipurile „colegilor de breasla” de peste ocean.
de fapt asta e:pet-ul din videoclipurile din hip-hopul romanesc sunt echivalentul a sumei dintre bani,masini mari si tunate,bling-uri si putze care misca din … well, din ce vor ele..
pet-ul este,zic eu, ce tine hip-hop-ul romanesc pe o pozitie inca reala,”decenta” (daca pot spune asa), fata de manelele americane despre care vb mai sus.
Traiasca pet-ul!:D
Adrian Monoranu says
13 decembrie, 2009 at 8:23 pm@Kap: Cand m-am referit la pet am vrut sa spun ca nu se integreaza cu decorul ante-decembrist. Sa nu uitam ca de fapt asta e ideea primei parti a videoclipului in care de altfel apare si faza respectiva.
Kap says
13 decembrie, 2009 at 1:47 pm*este in loc de sunt mai sus š (my bad)
alex says
13 decembrie, 2009 at 10:58 pmM-am bucurat sa citesc acest articol. Am urmatoara intrebare: stii cum pot afla exact numarul de materiale vandute de Spike pe de-o parte si de Guess Who pe de cealalta parte? Vreau sa compar.
Adrian Monoranu says
14 decembrie, 2009 at 1:05 am@alex: Din pacate nu am aceste informatii. Poti sa le scrii un mail celor de la GSP si sa ii intrebi desi ma indoiesc ca vor da asemenea informatii.
Marian says
14 decembrie, 2009 at 12:34 amNu inteleg o chestie, ati fost vecin de cartier cu Grasu XXL??
Adrian Monoranu says
14 decembrie, 2009 at 1:04 am@Marian: Dap, Dragos aka Grasu XXL e din Bacau si eu la fel. Sta in capatul strazii pe care locuiesc parintii mei. Am fost si colegi la scoala generala doar ca eu sunt cu un an mai mare. š Obisnuiam sa jucam baschet impreuna.
Adrian MATEI says
14 decembrie, 2009 at 12:44 pmDe ce imi place genul acesta de muzica, in special piesa asta … pentru ca are mesaj. True.
Eu citesc online si gsp.ro si am observat ca au folosit ziarul (varianta tiparita si cea online) pentru promovare. Au gandit bine. Multi dintre potentialii ascultatori citesc gsp.ro
monoxid (Adrian Monoranu) says
14 decembrie, 2009 at 1:09 pmTwitter Comment
multe discutii pe un post despre hip hop si marketing. chiar se nu vede cat de mult ajuta mktg-ul acesti artisti? [link to post]
– Posted using Chat Catcher
Andrei says
14 decembrie, 2009 at 2:36 pm@Kap petul de bere intra in contrast cu restul simbolurilor comuniste, pt ca nu e din perioada aia si strica consecventa. Dar poate a vrut sa arunce si o bucatica de prezent, cine stie?
Razvan says
14 decembrie, 2009 at 7:21 pmEu i-am cumparat albumul. Cred ca este de bun simt daca iti place ceva foarte mult sa ii recunosti meritele artistului prin cumpararea albumului.
Poison says
16 decembrie, 2009 at 2:55 amDraga Dle Mono š … eu zic sa nu-ti bati capul cu „emiy” ca nu prea are rost š … esti tare š
ionut socol says
16 decembrie, 2009 at 6:38 amdaca mi se permite sa fiu putin offtopic…..
nu stiu de unde au aparut sau a aparut Gues Who in schimb ascult de la ei vreo 3-4 piese si le ascult de vreo 2 luni si le consider pline de mesaj si ii felicit pe aceasta cale….
pe langa aceasta mai amintesc: ca doua flori, tu, gen… eugen
Nico says
18 decembrie, 2009 at 1:55 amSe pare ca unii „fani” i-au cam sarit in cap lui Guess Who, pentru faptul ca a devenit „comercial”…din punctul meu de vedere e unul din cele mai bune lucruri care puteau sa i se intample, face hip- hop ca-i place, face numai hip-hop, face si o treaba extraordinar de buna, deci mi se pare foarte normal faptul ca acum ii ies si multi bani din toata munca lui, din punctul meu de vedere a fost o idee foarte inspirata ca a distribuit albumul cu ziarul Gazeta Sporturilor, la un pret mic, dar cel mai bun lucru care l-a facut prin aceasta miscare a fost ca a facut albumul FOARTE ACCESIBIL, adica il putea gasi chiar la orice colt de strada:D…. si albumul anterior a fost minunat, pacat ca a fost mai dificil de procurat…da-l am!!!… bravo Guess Who, chiar imi place modul lui de a spune ceva…si mai ales de a spune lucrurilor pe nume!
Pyuric says
19 decembrie, 2009 at 12:43 pm:))) Si culmea e ca… Guess Who era inainte la Roton / 20 CM Records.
„Guess Who este un baiat care canta de ceva vreme insa s-a pierdut intr-un underground incalcit si plin de case de productie sinonime cu esecul pentru ca nu aveau marketing.”
Melku says
5 ianuarie, 2010 at 4:54 pmEu cred ca marketing adevarat se face in Romania doar pentru vedetele care s-au ridicat de la pagina 5 si de pe site-uri ca pitzipoanca.org. Cam asta se intampla in momentul de fata: se scot in fata doar astfel de „vedete”. Adevaratii artisti cred ca mizeaza pe adevarata lor valoare, dar in ziua de azi nu cred ca e de ajuns cand tot ce conteaza pentru noi romanii sunt lucrurile de fatada si aparentele.
Andra @ Automate de Cafea says
12 ianuarie, 2010 at 2:08 pm„hip-hop-erii sunt manelistii Americii” aici e cu dus si intors…hip-hop-erii Americii au un stil de viata mult mai extravagant decat manelistii nostrii, adevaru e toti se lauda cu masini femei arme bani si bijuterii…dar nu comparam americanii cu tiganii romani :))