Cred ca fiecare dintre noi a avut sau are macar un motto dupa care s-a ghidat in viata. Mai mult sau mai putin. Pe unele dintre aceste motto-uri le-am gasit in carti, altele poate sunt doar replici din filme, altele sunt preluate de la parinti, prieteni sau rude, alte pur si simplu inventate de noi insine. Si personal cred ca e bine sa te ghidezi in viata dupa ceva. Evident, e foarte important ca acel motto sa aiba in spate un principiu solid cu care sa te identifici ca persoana. Nu e nimic rau in a prelua un motto pe care l-ai intalnit la altcineva, nu suntem in competitie. Daca te identifici si crezi ca ti se potriveste, de ce nu? Nimeni nu are copyright pe motto-uri.
Interesant e insa cum evolueaza aceste motto-uri in viata, odata cu noi. Pe masura ce crestem, ne maturizam si vedem lumea cu alti ochi. Unii spun ca vedem lumea cu ochii mintii. Dar eu cred ca de la inceput o vedem asa. Doar ca mintea noastra creste si ea la randu-i. Cert e ca ne schimbam motto-urile pentru ca simtim ca la un moment dat nu ni se mai potrivesc. Nu ne mai reprezinta. Si cautam altele care ne caracterizeaza si pe care le consideram mai potrivite. Sau mai rezonabile. Unii dintre noi se mai linistesc, altii devin mai analitici, altii mai increzatori, altii pur si simplu mai batrani.
Cred ca exemplul cel mai bun pe care vi-l pot da este al meu. Pentru o buna perioada de timp am crezut intr-un motto care mi se potrivea la momentul respectiv. All good things come to those who wait! Pentru ca pe atunci credeam ca rabdarea e o virtute si incercam sa ma conving ca si eu pot avea rabdare. De felul meu nu prea am, sunt un tip prea activ, prea agitat uneori ca sa am si rabdare. Dar motto-ul acesta m-a ajutat la momentul respectiv. M-a facut sa ma autoinstruiesc si sa imi demonstrez ca pot avea rabdare atunci cand este cazul. Trebuia doar sa-mi gasesc motivatia necesara.
Dupa ceva ani in care mi-am ghidat viata dupa acest motto, am realizat ca uneori rabdarea e de buna, dar nu trebuie sa astepti la nesfarsit. Intr-adevar, ti se intampla lucruri bune daca astepti dar o veche zicala romaneasca mi-a schimbat un pic modul de a gandi. Dumnezeu da, dar nu pune si in traista/camara. M-am considerat intotdeauna un tip norocos si viata mi-a adus multe satisfactii pe care poate nu le-am meritat pe deplin. Sau cel putin asa am crezut la momentele respective. Mi s-au deschis usi, am cunoscut persoane deosebite, am primit dragoste cu nemiluita si am trait bine.
Insa la un moment dat am inceput sa ma intreb daca nu cumva as fi putut sa traiesc si mai bine. Pentru ca nu intotdeauna am si dat inapoi ceea ce am primit. M-am intrebat daca nu cumva as fi putut amplifica tot ceea ce am primit si daca nu cumva as putea sa ma intalnesc la mijloc cu cei care vin spre mine. Pentru ca de multe ori interesul se poate pierde pe drum. Si atunci am realizat ca motto-ul meu e desuet. Ca de fapt am nevoie de altfel de motivatie. Si mi-am gasit noul motto. Where there’s a will, there’s a way! Acum aceasta e cea mai mare provocare a mea. Mi-am demonstrat de multe ori ca se poate, de cand mi-am ales acest motto. Dar inca mai sunt cateva lucruri pe care vreau sa mi le demonstrez. In primul rand mie (vedeti, tot egoist sunt) si apoi celor din jur care imi ofera atatea.
Deci, ne schimbam motto-urile pentru ca simtim de fapt nevoia sa ne schimbam noi ca persoane. Avem nevoie de noi drumuri in viata si un motto bun ne poate conduce exact acolo unde ne dorim. Iar eu cred ca pentru mine mostenirea primului motto combinata cu dorinta de urmare a celui de-al doilea ma vor face sa fiu mai fericit si mai bun. Cu mine insumi, dar in special cu cei dragi mie!
Leave a Reply