14 ani de cand lumea s-a schimbat.

Imi amintesc ca eram acasa la ai mei in Bacau, in fata televizorului, asteptandu-l pe un fost coleg de liceu in vizita. Urmaream ceva pe la ProTV daca imi amintesc bine. Nimic nu parea sa prevada ceea ce urma sa se intample. Priveam televizorul incremenit impreuna cu maica-mea si nu ne venea sa credem. Imi aduc aminte ca ma si intrebase daca e un film. Si eu eram pe modul OMG OMG OMG! Astazi se implinesc 14 ani de la 9/11, momentul in care lumea s-a schimbat iremediabil. Poate ar fi un moment bun sa reflectam asupra unor solutii pentru ca fie ca vrem sau nu, tensiunile cresc din ce in ce mai mult.

Sigur, conflicte armate au existat si inainte de atentatele de la WTC, dar parca dupa acestea s-au intensificat peste masura. N-a fost inceputul unui WWIII cum prevedeau unii, sau cel putin nu unul la fel cum au fost primele doua. Dar daca ma intrebati pe mine, cred ca agale ne indreptam catre asa ceva. Urmaresc destul de atent stirile si incerc sa raman cerebral si sa nu bag in seama toate aberatiile care circula pe retelele de socializare. Filtrez cat de mult pot informatiile, incerc sa discut cu oameni pe care ii consider la fel de cerebrali ca si mine si nu cu amatori de teorii conspirationiste. Dar cu toate astea, concluzia mea e ca pericolul unui conflict major e din ce in ce mai mare.

Nu vreau sa fac aici apologia razboiului si nici nu vreau sa aduc in discutie criza refugiatilor care invadeaza Europa, dar aud vorbindu-se despre desfiintarea spatiului Schengen, despre inchiderea granitelor, despre garduri. Stiu ca pare un lucru marunt, dar in viitor intentionez sa calatoresc cu scuterul prin aceste tari. Si nu vreau sa ma grabesc doar ca sa mai prind granitele deschise. Graba strica treaba intotdeauna. Vreau sa pot merge in ritmul meu, cate o tara pe fiecare tura. Sa ma opresc unde am chef, sa pot sta pe marginea drumului si sa admir peisajele, sa ma bucur de libertate si siguranta. Pentru ca pana la urma despre asta e vorba, lucrurile mici sunt cele care conteaza cu adevarat.

Toata treaba asta cu scuterul e doar o metafora. Ganditi-va cate lucruri pe care acum le considerati simple si foarte usor de obtinut, vor deveni din ce in ce mai complicate in contextul intensificarii tensiunilor in lume. Si noi suntem preocupati sa rezolvam efectele dar nu ne gandim la cauza. Va provoc ca acum, la 14 ani de la aceste eveniment tragic, sa reflectati mai mult asupra a ceea ce se intampla in jurul nostru, pentru ca viata asa cum o stiti s-ar putea sa se schimbe semnificativ in perioada urmatoare. Sansele sa ne cada bombe in cap sunt mici, dar sunt altfel de pericole la care nici nu va ganditi care ne vor schimba existenta in viitor.