Din ciclul daca vrei sa faci putin trafic, discuti despre subiectele “pe trend”, ma apuc si eu de comentat despre religia predata in scoli. Trebuie sa recunosc ca nu stiu prea multe despre cum se face religia ca obiect in scoala. Imi amintesc ca eram prea mare ca sa mai fac ore de religie atunci cand s-au introdus. Sau parca am facut totusi ceva ore prin clasa a 8-a. A trecut asa de mult timp de atunci, ca nu-mi aduc aminte foarte clar. De chiulit nu chiuleam chiar de atunci, dar cred ca n-au fost prea interesante daca tot nu tin minte.
In fine, cum spuneam, habar n-am cum se fac orele de religie scoala acum. Nu stiu daca are statut identic cu celelalte discipline, daca se face evaluare la fel, daca se dau lucrari, daca elevii sunt ridicati in picioare si ascultati la Tatal Nostru sau la psalmi. Dar daca e asa, atunci nu mi se pare prea fair. Religia ar trebui descoperita, nu impusa, prin urmare mi se pare logica posibilitatea de a alege daca sa participi sau nu la aceste ore. In orice caz, nu mi se pare logica ideea de a evalua un elev la o disciplina denumita Religie. Pentru ca evaluarea presupune verificarea nivelului de cunostinte despre un subiect. Prin urmare, ce ii invata pe copii la scoala despre Religie in asa fel incat sa poate fi verificati la un moment dat? Cat tin posturile, cum se numesc sfintii, ce minuni au facut sau pe cine au crestinat?
Va spun sincer ca atunci cand o sa am copii o sa ma gandesc foarte serios vis a vis de influenta pe care as putea sa o am asupra lor dpdv religios. Cred ca e dreptul fiecarei persoane sa creada in ceva, dar nu cred ca e dreptul unei persoane sa hotarasca in ce sa creada alte persoane. Nici macar sa influenteze alegerea acestor persoane. Parintii isi duc copiii la biserica, ii crestineaza prin botez dar asta se face cand acestia nu pot hotari singuri. Nu asta e principala problema, nu sunt impotriva botezului, e normal ca parintele sa isi doreasca sa pastreze credinta in familie. Doar ca e dreptul copilului sa aleaga atunci cand creste, daca il intereseaza sau nu subiectul, daca vrea sau nu vrea sa creada in continuare, cu atat mai mult daca vrea sa studieze acest domeniu sau nu. De altfel, pentru asta s-au infiintat liceele si facultatile de profil.
Stiu ca religia s-a studiat in scoli si ca scolile s-au dezvoltat pe langa biserici. Nimeni nu contesta rolul bisericii in dezvoltarea educatiei, a scolii asa cum o stim astazi. Doar ca la fel ca si un copil care creste si se desprinde de parinti, educatia s-a desprins de biserica si a evoluat in cu totul alta directie, mai libera, mai lipsita de constrangeri, de dogme. Sau cel putin asa ne place sa credem. Si daca incercam sa introducem religia in scoli pe principiul ca orice copil ajuns la maturitate trebuie la un moment dat sa se ingrijeasca de proprii parinti, atunci gresim.
Religia poate fi studiata precum orice alta disciplina dar intr-un mod obiectiv, adica facandu-se referire la toate religiile, la istoria acestora, evolutia acestora s.a.m.d. Poate in aceasta forma as fi de acord cu ideea de a deveni o disciplina obligatoriu de studiat. Mi s-ar parea normal ca tinerii sa cunoasca toate religiile, diferentele dintre acestea, sa fie la un moment dat capabili sa inteleaga si sa decida singuri si neinfluentati de niste principii impuse daca vor adera la un curent religios sau altul. Cunoasterea tuturor religiilor (nu neaparat in profunzime) ii poate ajuta pe tineri sa inteleaga stupizenia conflictelor pe teme religioase si de asemenea ii poate impiedica sa adere la cine stie ce cauze cretino-tampite, sa discrimineze alte persoane datorita religiei s.a.m.d.
Prin urmare, hai sa nu ne grabim in a face din religie un obiect obligatoriu atat timp cat acesta este predat intr-un mod subiectiv, chiar daca copiii au dreptul sa aleaga sa mearga la ora de religie specifica. Ortodocsii vor invata despre religia lor, catolicii despre a lor si la fel si protestantii, musulmanii si tot asa mai departe. Nu cred ca are nimeni de castigat dintr-un astfel de transfer de cunostinte. Eu am citit cand eram copil (ma rog, dupa revolutie) o Biblie adaptata pentru copii. Si am invatat de acolo o gramada de lucruri. Cand am mai crescut am citit Istoria Religiilor a lui Eliade. N-am inteles prea multe din prima, dar m-a ajutat suficient cat sa pot sa nu judec oamenii din jur, sa mai stiu ca exista si alte puncte de vedere.
Concluzionand, sunt pentru studierea religiei in scoli ca materie optionala dar predata in mod obiectiv si nu subiectiv asa cum se face acum. De asemenea, cred ca religia, asa cum o vad eu ca disciplina, nu trebuie introdusa in scoli inca din clasele primare, ci mai degraba undeva spre finalul ciclului gimnazial pentru ca elevii sa aiba capacitatea de a intelege dogmatica si conceptele filosofice. Si daca stau bine si ma gandesc, cred ca si la gimnaziu e cam devreme. In alta ordine de idei, dragi parinti, daca doriti copiii evlaviosi, duceti-i la biserica. Daca va doriti copii cu cunostinte corecte despre religie, scrieti petitii pentru predarea disciplinei asa cum ar trebui sa fie predata, intr-un mod obiectiv.
Zaza says
4 martie, 2015 at 9:52 amAm făcut orele de religie. Inca din clasa 1. Si da, totul e pe predat, pe ascultat, pe lucrări. Nu exista oricum sa ai medie mica la aceasta materie, insa era o materie ca oricare alta. Cărți si chiar caiete speciale de religie. Stiu ca trebuia neapărat sa ni le cumpăram ca sa putem lucra pe ele
Adina Popa says
4 martie, 2015 at 12:53 pmFoarte interesant si controversat subiect. Sunt cu totul de acord cu dumneavoastra, chiar sustin aceasta idee, doar ca ma framanta o singura chestie. Odata cu scoaterea acestei discipline intitulate "Religie" nu inteleg de ce nu s-ar scoate si anumite subiecte despre evolutionismul lui Darwin, Antropologie sau nu mai stiu exact cum se numea disciplina; spun asta, pentru ca la un moment dat eram confuza, prin clasa a6-a.. pentru ca unii profesori sustineau si ne invatau o ideologie non-religioasa, cum ca omul ar fi evoluat din maimuta, iar la Religie trebuia sa sustinem ca omul a fost creat si ne-am tot inmultit de la Adam si Eva, asa ca am pus mana si am citit singura si mi-am lamurit credintele. Ar trebui sa existe un echilibru intre aceste discipline pentru ca au un profund impact asupra modului de gandire al omului, parerea mea.
Adina Popa says
4 martie, 2015 at 12:53 pmFoarte interesant si controversat subiect. Sunt cu totul de acord cu dumneavoastra, chiar sustin aceasta idee, doar ca ma framanta o singura chestie. Odata cu scoaterea acestei discipline intitulate "Religie" nu inteleg de ce nu s-ar scoate si anumite subiecte despre evolutionismul lui Darwin, Antropologie sau nu mai stiu exact cum se numea disciplina; spun asta, pentru ca la un moment dat eram confuza, prin clasa a6-a.. pentru ca unii profesori sustineau si ne invatau o ideologie non-religioasa, cum ca omul ar fi evoluat din maimuta, iar la Religie trebuia sa sustinem ca omul a fost creat si ne-am tot inmultit de la Adam si Eva, asa ca am pus mana si am citit singura si mi-am lamurit credintele. Ar trebui sa existe un echilibru intre aceste discipline pentru ca au un profund impact asupra modului de gandire al omului, parerea mea.
VictorArhangel84 says
4 martie, 2015 at 6:07 pmNumai un ticalos tradator de neam si de tara ar putea refuza ora de religie pentru copiii lui. Credinta este cel mai important lucru pentru un om si toata viata noastra trebuie dedicata intru slavirii lui DUMNEZEU fiindca fara DUMNEZEU omul nu este nimic. Ortodocsia a tinut neamul romanesc unit de-a lungul secolelor si fara ea astazi am fi vorbit turca,rusa sau germana si am fi fost o natie blestemata si imorala asa cum sunt natiile din occident, cu pornografie infantila, su droguri, cu muzica diavoleasca rock si cu sex. De aceea religia trebuie sa fie obligatorie in orice scoala cu predare in sfanta limba romaneasca iar sfintii parinti care predau aceasta luminata disciplina respectati si pretuiti la justa lor valoare. Numai dintr-un copil educat intru frica lui DUMNEZEU se va putea forma mai tarziu un tanar respectuos si milostiv, de aceea parintii care refuza
lumina copiilor lor ar trebui amendati cu luarea copiilor din custodie.
Andrei Chisanovici says
5 martie, 2015 at 12:36 amAcum depinde si cu cine faci obiectul, numit parca prea general religie. Am avut profesor-preot in gimnaziu, apoi prin liceu profesoara era nevasta unui preot. Ambii aveau si exemplele zilelor noastre, dar erau legati puternic de dogmatica. Prezenta religiei in viata unui copil, elev trebuie sa porneasca de la cele 10 porunci, pe asta trebuie sa se puna bazele formarii din punct de vedere religios.
P.S.: Imaginea ar fi 100% reala :))
Cristi Lucan says
4 martie, 2015 at 9:38 pmPrin 1999 cand eram la liceu se facea la religie partea de dogmatica, adica doctrina religioasa si nea parinte preda si se scria dupa dictare parca din lucrari de doctorat ca nimic nu parea sa aiba noima din ce spunea.
Si dadea lucrari de control si toata clasa lua 3, 4 si 5 cu greu. Si iaca asa era religia.
Bineinteles ca eu am facut cerere sa nu particip la asa ceva si nu am participat. Deci cererea de neparticipare functioneaza din cele mai vechi timpuri, daca nu rezonezi cu ceva este nevoie sa ai liberatatea sa refuzi.
Rezonez foarte mult cu slujbele de la biserica si cu tot ce se intampla acolo si ma duc, fara sa fi facut nici o cerere sau sa imi fi impus cineva, ma duc pentru ca simt asta si rezonez cu ce se intampla acolo.