#priNeamt III – ziua 4.

Ieri n-am avut spor la scris si nici prea multa inspiratie, asa ca revin azi cu povestile de #priNeamt. Pauza a fost buna pentru ca mi-am adunat si eu nitel ideile. A trecut o saptmana si ceva de cand am revenit si incep sa pierd amanunte. Important e insa ca esentialul ramane. In fine, ziua 4 a fost ultima zi a editiei #priNeamt III si dupa un mic dejun copios la Hotel Bistrita in Durau, am pornit in sir indian de masini catre manastirea Neamtului. Drumul peste Petru Voda e la fel de praf precum il stiam dar cu putina atentie si rabdare, cei 10-15 km mai varza se parcurg fara probleme si apoi incepe coborarea catre Targu Neamt.

Manastirea Neamtului am regasit-o ca de fiecare data cu mare drag. Imi place sa merg acolo desi nu sunt o persoana foarte evlavioasa. E un loc in care imi regasesc linistea si m-am obisnuit sa merg acolo inca de cand eram mic. Am fost chiar si pe jos, peste dealul impadurit din spatele manastirii pentru ca bunicii mei din partea tataului locuiesc in comuna Boroaia. Mi-aduc aminte cu placere de drumetia facuta tocmai in 1996 si parca nu-mi vine sa cred ca au trecut 18 ani. Of! La manastire am avut parte si de o premiera, am vizitat osuarul manastirii. Adica o incapere unde sunt craniile si osemintele unor calugari. Nu stiam ca se practica treaba asta si la noi, vazusem in Grecia dar uite c-am aflat ca se intampla si in Romania. E undeva in spatele manastirii, langa cimitir si e interesant de vazut daca nu esti prea slab de ingeri.

Fix langa manastirea Neamt se afla o alta manastire mai mica, Vovidenia si casa memoriala Mihail Sadoveanu. E vorba de casa in care si-a petrecut ultimii ani din viata marele scriitor. Am aflat de la parintele staret al manastirii povestea acestor ultimi ani dar si despre intrarea scriitorului in masonerie, despre legaturile cu Gheorghe Gheorghiu Dej si alte aspecte ale vietii sale, lucruri despre care stiam, dar nu chiar cu atatea amanunte.

Stiam ca urmeaza sa mergem sa vedem zimbrii dar aveam impresia ca vom merge la parcul zoologic situat in imediata apropiere. Spre surprinderea mea, n-am oprit acolo. Ci chiar la iesirea in drumul catre Targu Neamt am facut din nou dreapta si am intrat pe un drum pietruit catre Rezervatia de Zimbri Vanatori Neamt, adica intrarea in spatiul protejat in care are loc acomodarea si apoi eliberarea zimbrilor in habitatul lor natural. Am vizitat facilitatile si muzeul rezervatiei dar din pacate n-am vazut si zimbrii care probabil colinda dealurile impadurite bucurandu-se de libertate. Domnii de acolo ne-au spus ca sunt cam 17 exemplare in libertate pe o suprafata de 30.000 de hectare, dar ca mai exista si o populatie aflata in acomodare intr-un parc inchis de 180 de hectare. Nu i-am vazut nici pe unii, nici pe ceilalti asa ca ne-am intors la zoo pentru ca toata lumea isi dorea sa vada simbolul tarii Moldovei. 🙂

 

Dupa un scurt popas la zoo, ne-am indreptat catre Targu Neamt dar am mai facut o oprire pe drum, pe malul Ozanei la casa devenita muzeu a mesterului popular Vasile Gaman, in comuna Vanatori. Domnul Gaman este un renumit sculptor in lemn dar si unul dintre cei mai importanti “pazitori” ai traditiilor locale. Casa sa devenita muzeu, prezinta vizitatorilor modul de viata de acum 100+ ani, instrumente si unelte populare, portul popular local si-asa mai departe. Am avut parte si de un mic spectacol muzical al unui cor de copilasi tare simpatici si imi pare rau ca n-am apucat sa prind pe camera momentul in care un pustan de 7-8 ani a scos din bundita de oaie un telefon Samsung de ultima generatie si a consultat tacticos o aplicatie, inchizandu-l apoi cu o mina foarte serioasa si punandu-l inapoi in buzunarul interior al bunditei. 🙂

Calatoria mea #priNeamt s-a incheiat langa Targu Neamt, la pensiunea Aristocratis. Acolo ne-am oprit pentru cina si de acolo eu am pornit spre Iasi. Primirea a fost una foarte placuta, cina nu mai zic. Cei de la Aristocratis s-au straduit sa ne faca sa ne simtit cat mai bine si daca aveti ocazia sa treceti prin zona, adica pe drumul care merge de la Tg Neamt catre Cristesti (iesirea catre E85), trebuie sa intrati negresit. Fusesem in urma cu vreo 5-6 ani pe la ei dar acum s-au dezvoltat mult. A aparut o piscina, inca un corp de cladire in spate, o sala de fitness, o gradina uriasa, un parc de joaca pentru copii si o terasa superba. Gazdele noastre ne-au asteptat cu un berbecut la protap, cu ciolan afumat la ceaun, ciorba de hribi si alte bunataturi. Evident, la final s-a facut un mare foc de tabara si s-au lansat si lampioane, o chestie cu care trebuie sa recunosc ca nu sunt neaparat de acord dar e de efect.

 

 

Photo by Vlad Eftenie

Mi-a fost foarte greu sa plec, sa-mi iau ramas bun de la peste 50 de persoane, sa las in urma cele 4 zile petrecute impreuna. Am condus pana la Iasi pe pilot automat dar gandurile imi zburau inapoi #priNeamt si abia asteptam sa apara fotografiile. Si acestea inca mai apar si ma mai surprind placut in fiecare zi. Vorba Florei, asta e avantajul cand calatoresti cu un grup asa de mare, mereu apar fotografii noi si ipostaze tot mai deosebite. Ma opresc aici pentru ca mai urmeaza si un post cu concluzii, de altfel cel mai important din toata seria. Initial am crezut ca vor fi 5 postari dar trebuie sa fie 6. Trebuie.

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru Turism, Consiliul Județean Neamț, Primăria Piatra Neamț, Hotel Bistrița din Durău, Blue Air și Autoboca Rent-a-car.