Ghinion sau noroc?

Am locuit pana de curand intr-un bloc in care cele mai multe apartamente de pe scara erau inchiriate. Si cum filosofia romanului este “daca nu-i al meu, ma doare la basca” majoritatea vecinilor mei nu prea le aveau cu simtul civic atunci cand venea vorba de scara blocului. Si pentru ca locuiam la etajul 1 iar sub mine era un spatiu comercial care nu avea bucatarie, eram un soi de “cap de coloana”. Idiotii de deasupra mea aruncau in chiuveta tot felul de resturi: de la grasime si ulei (chestii care sunt extrem de aderente) pana la zat de cafea (care are prostul obicei de a se pietrifica), si mai si spalau totul cu apa rece. Evident, pentru ca tevile comuniste nu erau cele mai eficiente (fiind din fonta) acestea se infundau cand iti era lumea mai draga, iar toata mizeria iesea prin chiuveta fix la mine in casa.

In decursul celor 10 ani in care am avut apartamentul respectiv mi s-a intamplat de 5 ori sa am aceasta problema dar cu precadere in ultimii 3 ani. Si aici intervine partea interesanta a povestii mele. Ultimele 3 incidente au fost foarte ciudate.

Acum aproape 1 an, ma pregateam sa plec pentru un weekend la Gura Humorului. 3 zile de relaxare veneau perfect intr-o perioada aglomerata si abia asteptam sa plec. Imi facusem bagajul de dimineata si doar asteptam sa-mi iau prietena de la munca si sa plecam. Cand sa opresc in benzinarie imi dau seama ca mi-am uitat portmoneul acasa si ma intorc. Ma intorc acasa, deschid usa, intru in viteza sa iau portmoneul si ma gandesc totusi sa arunc un ochi si in bucatarie. Cand colo … chiuveta plina statea sa dea pe dinafara. Evident, amanam plecarea, asteptam instalatorul, rezolvam problema si abia apoi plecam.

La aproximativ o luna distanta, intr-o sambata dimineata ne pregateam sa plecam la Bacau intr-o scurta vizita. Strangem repede un bagajel, dam sa coboram la masina si imi dau seama ca am uitat sa iau niste borcane pe care mi le daduse maica-mea cu diverse dulceturi si zacusti si intru in bucatarie. Aceeasi poveste, chiuveta plina … la fel, intoarcem din drum, chemam instalatorul, desfundam, amanam cu 2 ore plecarea si rezolvam problema.

Ieri, desi intre timp am vandut apartamentul, fiindca i-am promis noului proprietar ca-l ajut cu renovarea trimit o echipa de zugravi sa remedieze o lucrare nu foarte bine facuta de prima data si ghiciti ce. In timp ce oamenii zugraveau de zor, chiuveta incepe sa bolboroseasca, se umple cu apa si de-acum stiti povestea. Instalator, desfundat … etc.

Exista evident o solutie si din cate am discutat cu administratia blocului va fi rezolvata problema in aceasta vara prin inlocuirea tevilor cu unele cu debit mai mare si din plastic, material mai putin aderent. Ar putea si locatarii sa se comporte civilizat si sa nu mai arunce gunoaie in chiuveta dar asta e prea mult de cerut. Ma rog …

Totusi, eu stau si ma tot gandesc cum de in fiecare caz s-a intamplat sa trebuiasca sa ma intorc atunci acasa sau sa fie cineva de fata. Va dati seama de proportiile dezastrului daca nu m-as fi intors prima data … 3 zile toata apa murdara venita de la vecinii de sus s-ar fi scurs fix la mine in casa si credeti-ma … it’s not a pretty sight or smell. Mai rau, ieri cand abia terminasera baietii de pus parchet, toata apa s-ar fi scurs fix sub acesta si de aici dezastrul si mai mare. Asadar … ghinion sau noroc? Cine stie? Se pare ca cineva acolo sus ma iubeste.

Evident, nu vecinii de deasupra … mai sus de atat.