Bun, sa lamurim intai care e rolul purtatorului de cuvant pentru ca adesea este confundat cu PR-istul si nu e chiar acelasi lucru. Si mai trebuie sa lamurim un aspect. Cine are nevoie de purtator de cuvant? Pentru ca s-a incetatenit ideea ca aceasta pozitie trebuie sa se regaseasca doar la institutiile publice. Probabil datorita denumirii cele doua probleme enuntate mai sus au o sursa comuna. Firmele nu au “purtator de cuvant” pentru ca nu suna bine, acestea au un PR si uite asa ditamai confuzia. Sigur, sunt firme mici care nu-si permit sa aiba in organigrama o pozitie separata pentru purtatorul de cuvant asa ca aloca aceasta responsabilitate unei persoane care deja ocupa o alta pozitie iar in multe cazuri aceasta persoana este PR-ul.
Dar de fapt ce este acest purtator de cuvant. Hai sa vedem o definitie, asa ca la carte.
A spokesperson or spokesman or spokeswoman is someone engaged or elected to speak on behalf of others.
Ma scuzati, am preferat o definitie din literatura americana pentru ca ale noastre erau mai lungi decat postul pe care il scriu si destul de ambigue. Asadar un purtator de cuvant este o persoana care este aleasa sa vorbeasca in numele unei alte persoane/institutii/firme. Asadar nu e un conflict de “job-uri” atunci cand functia de purtator de cuvant ii revine PR-ului sau altui angajat, atat timp cat acesta poate sa vorbeasca mai bine si mai corect decat cel care ar trebui sa o faca. Si de aici beleaua.
In institutiile de stat purtatorul de cuvant este de multe ori cineva din conducerea institutiei. Pentru ca informatia trebuie controlata si nu oricine poate avea acces la aceasta. Asa-i la stat, nu va bateti cu capul cu asta. Nici articolul acesta nu ofera sfaturi pentru cei care lucreaza in aceste institutii. Acolo nu se aplica nicio regula de marketing pentru ca oamenii sunt numiti dupa cu totul alte criterii. Dar ce facem cu companiile/firmele private, cine este purtatorul de cuvant in acestea? Am fi tentati sa spunem ca intr-o companie privata, asociata by default cu democratia, oricine ar trebui sa aiba dreptul de a vorbi. Doar ca nu e chiar asa de simplu.
Nu poti lasa pur si simplu pe oricine sa vorbeasca in numele companiei. Tocmai pentru ca aceasta persoana reprezinta compania si spusele sale sunt asociate cu compania. Prin urmare trebuie sa iei in calcul multe lucruri atunci cand alegi aceasta persoana. Cum ar fi:
1. Sa stapaneasca la perfectie limba romana. E foarte usor sa ajungi de rasul presei daca o comite purtatorul de cuvant prin declaratii.
2. Sa nu aiba defecte de vorbire, sa nu fie rrrrarait, sssssasait, peltic si tot asa. N-am nimic cu oamenii care au aceste probleme, dar e important ca purtatorul de cuvant sa se faca usor inteles si sa nu genereze comentarii rautacioase.
3. Sa aiba o imagine buna. Fizicul e important, nu poti alege ca purtator de cuvant o persoana cu aspect neingrijit, cu parul valvoi sau pur si simplu persoane neatragatoare. Sigur, frumusetea este subiectiva si de aici se nasc multe comentarii dar aici functioneaza principiul majoritatii care decide. So, putem spune ca nu e frumos ce ne place noua, ci ce place majoritatii.
4. Sa vorbeasca decent, daca nu fluent, cel putin o limba de circulatie internationala.
5. Sa aiba o mina (nu mana :)) ) vesela, sa nu fie o persoana ursuza, moroconoasa care pare mereu deranjata atunci cand i se pun intrebari.
6. Sa relationeze usor cu reprezentantii presei.
7. Sa inteleaga rolul sau si sa nu faca comentarii personale care sa strice tot ceea ce trebuia sa spuna de fapt.
Sigur, trebuie sa mentionam si faptul ca acest purtator de cuvant nu este intotdeauna aceeasi persoana care pregateste raspunsurile pe care trebuie sa le dea sau textele pe care trebuie sa le transmita catre presa. PR-ul este cel care trebuie sa faca acest lucru si tocmai de aceea uneori nu e bine ca cele doua functii sa se suprapuna. Exista posibilitatea ca PR-ul pus in situatia de a fi purtator de cuvant sa rateze anumite informatii pentru ca in mintea sa deja acestea au fost acoperite tocmai cand a scris textele. Sau mai rau, datorita suprapunerii e posibil ca PR-ul sa nu mai pregateasca textele in scris si sa omita anumite informatii. Prin urmare, nu va grabiti sa spuneti, avem PR si nu ne mai trebuie purtator de cuvant. Cumulul de functii poate fi o povara si mai ales atunci cand PR-ul este o persoana care nu indeplineste cele 7 conditii de mai sus.
Sursa foto: www.mrmediatraining.com
Leave a Reply