De cateva zile incerc sa vad un film despre care am auzit multe lucruri si pur si simplu nu gasesc timpul necesar. De fapt de azi pot sa declar ca imi e efectiv frica sa-l vad. Probabil va intrebati de ce. Ei bine nu e un horror desi sunt cateva faze mai creepy insa nu asta e motivul. Am vazut trailerul de cateva ori si am citit plot-ul de pe Imdb. Povestea mi se pare foarte cunoscuta. De fapt asta e motivul principal.
Daca o sa cautati putin pe wikipedia, o sa aflati ca exista si sindromul Dorian Gray. De acesta sufera intr-o mai mica sau mai mare masura intreaga populatie a planetei. E vorba de frica noastra de batranete. Diferenta dintre cei care sufera cu adevarat de acest sindrom este data de faptul ca acestia fac orice pentru a ramane tineri, de la tratamente cosmetice exagerate pana la practici si ritualuri ezoterice.
Nu cred ca sufar de sindromul Dorian Gray pentru ca nici nu apelez la tratamente cosmetice si nici la ritualuri ezoterice insa cred ca povestea lui Dorian imi e intrucatva asemanatoare. De fapt Dorian Gray este un personaj care nu vroia sa imbatraneasca. Si dupa principiul „be carefull what you wish for” chiar asta i se si intampla. Ideea e ca datorita acestui lucru el nu poate avea o relatie adevarata pentru ca femeile din jurul lui imbatranesc iar el ramane mereu singur.
Cred ca sindromul Dorian Gray are o alta dimensiune de fapt. Din dorinta de a ramane mereu tineri, oamenii tind sa se inconjoare mereu de alti oameni tineri, de a se integra in chestii specifice varstelor respective. Efectul este stagnarea mentala si psihica sau mai bine zis, blocarea intr-o anumita varsta. Si spun asta pentru ca o experimentez si eu de vreo cativa ani incoace. Imi e frica sa accept asta dar cred ca sunt blocat pe la 27 de ani.
Problema e ca nu vreau sa ies. Ma simt bine aici. Asadar, nu ma mai intrebati cand ma insor. :)) Si acum sa ajung in ultimul paragraf la intrebarea din titlul postului. E sindromul acesta o oportunitate de business? Eu cred ca da. Si nu ma refer doar la cei care sunt in industria cosmeticelor sau a vrajitoriei. 🙂 Cred ca majoritatea cluburilor, barurilor si localurilor se bazeaza pe asta desi nu cred ca realizeaza. In general big spenderii din cluburi sunt cei care traiesc in negarea varstei. Been there, done that!
Interesant filmul….dar cartea este cu mult mai buna.Daca te intereseaza subuectul, recomand sa citesti cartea mai intai…multe aspecte esentiale au fost pierdute in film…sau chiar omise. Enjoy 😉
Sincera sa fiu, mi-as fi dorit sa fi simtit si eu frica INAINTE de a viziona acest film, poate as fi chibzuit mai bine la conditiile de vizionare. Adevarul e ca te pune pe gandit. Insa, pana la urma, pentru asta e facut… nu-i asa?
Cred ca e benefic sa fim constienti de propria mortalitate si de timpul care zboara pe fereastra; ne ajuta sa constientizam un lucru important, si anume: cum vrem NOI sa ne petrecem viata.
Fiecare moment este important, iar daca unii considera ca modul de a te bucura de viata este sa fii big spender prin cluburi, atunci le urez inca de pe acum condoleante. Dar pentru ei poate ca nu e asa, poate ca asta e important si fun si merita din plin.
Eu vad viata ca pe un sir de actively deliberating what to learn by doing, experiente ce nu se mai intorc, alaturi de oameni pe care poate nu ii vei mai avea alaturi de tine in curand de cele mai multe ori.
Ma tem mai mult de oamenii morti pe dinauntru.
Salut!
🙂 “Sindromul Dorian Gray … oportunitate de business?”
Da, eu daca as avea bani as investi in afaceri care exploateaza vicii, tabieturi si frica populatiei. Cum ar fi sa scoti pe piata o crema de fata care sa aiba posibilitatea de a preveni apariatia acneei cu o rata de succes de 97%? Probabil majoritatea celor care se vor apropia de pubertate o vor cumpara.
Sau ca sa nu ma abat de la subiect, cum ar fi sa apara pe piata o pilula magica care sa reduca considerabil gradul in care celulelel se degradeaza si asa sa imbatranim mai greu….
Oricum chestia asta e expoatata de mult.. . . aud zilnic :,,reduce imbatranirea tenului, previne aparitia ridurilor, intinereste tenul cu pana la 10 ani, e.t.c.
Eu sincer vreau sa imbatranesc frumos! Sa ajung sa am 80 de ani, barba alba si sa-mi tin nepotii pe genunchi, dar parca as vrea la 80 de ani sa fiu in excursii, sa ma plimb prin lume si sa arat ca la 50! 🙂 – si ajung asa la negarea varstei.
Toata lumea isi neaga varsta – la gradinita voiam sa fiu mare, acum vreau sa fiu iar in liceu, peste vreo 10 ani probabil ca voi fi un bigspender prin cluburi si asa mai departe. Oricum, cine invata sa prezica aceste manifestari si cine va sti sa exploateze frica noastra fata de trecerea timpului va scoate bani, multi bani!
1. Cititi cartea, e intr-adevar frapanta si, asa cum spune si Andreea, acolo mai sunt o groaza de detalii interesante care dintr-un motiv sau altul au fost omise in film.
2. E uimitior cum un subiect atat de actual in 2010 a fost tratat extrem de profund inca din 1891.
3. Ar trebui sa fiti sigur ca nu suferiti de sindromul amintit. E simplu de constatat asta daca luati in seama faptul ca o astfel de „afectiune” are in centru suprematia tineretii si a frumusetii, limitarea la suprafata lucrurilor, conceptia ca aparentele sunt cele mai inportante. Iar din cate am observat eu, la profesorul (si probabil si omul) Adrian Monoranu conteaza extrem de mult esenta, detaliile si continutul nu doar ambalajul.
4. Sindromul Dorian Gray e oportunitate de business nu doar pentru saloane de infrumusetare si intinerire sau cluburi si baruri. Din punctul meu de vedere e si stalpul de sustinere a micilor afaceri prin care li se ofera celor care vor sa ramana forever young posibilitatea de a face lucruri tipice tinerilor: bungee-jumping, off-road,turism extrem sau orice alta activitate care sa ridice nivelul adrenalinei, sa implice riscul si sa ofere senzatia ca esti atotputernic si fara griji.
@semafor: La mine nu e vorba de aparente asa cum am zis. E vorba de alte detalii mai profunde pe care le-am editat out din acest articol. Gotta keep the brand strong u know! 🙂
Va dati seama ca filmul se leaga de un caz exceptional datorita impactului sau asupra audientei. Personal mi se pare putin fortata ideea unei oportunitati pentru club-uri, pub-uri etc. La modul general sunt de acord cu ideea sa inspiri tinerete localului prin ambianta sa particulara, dar nu vad ce actiuni cu un target foarte bine definit ai putea tine intr-un pub cand acolo lumea vine sa se distreze (adik sa faca ce vrea – anume sa fie tineri).
PS: Cred k am sa citesc si eu cartea. Suna interesant.