Marketing in cuvinte si imagini

Pentru ca anul acesta nu am reusit sa calc granitele tarii spre vest, m-am hotarat sa plec inspre est. Drept urmare, in weekend am pornit intr-o vizita la vecinii nostri Ucraineni, mai precis la Cernauti (Cernivtsi in ucraineana). Impreuna cu o parte din echipa de anul trecut, am trecut la ofensiva nord-estica.

Am pornit sambata dimineata din judetul Suceava, mai exact din Boroaia, comuna in care am crescut la bunici. Treziti de la ora 5.30, ne-am pus in miscare la ora 6.30 cu gand sa trecem repede prin vama pentru a nu prinde aglomeratia creata de micii comercianti care pleaca spre bazarul din Cernauti. Am ajuns destul de repde in vama, si spre surprinderea noastra era destul de liber.

Cum era de asteptat, din Romania am iesit fara probleme dar apoi am ajuns pe mana vamesilor ucraineni. Primul contact, un sergent care ne-a verificat sumar pasapoartele si ne-a dat un document de trecere prin vama. Stiam ca trebuie “unsi” cu ceva leuti sau grivne (moneda ucraineana) asa ca i-am pus intr-un pasaport 4 lei. S-a uitat la ei si ne-a zis ca nu suntem doar noi “europeni” ci si ei (initial am crezut ca s-a simtit jignit de tentativa noastra de a-l mitui) si ne-a aruncat banii inapoi spunand intr-o moldoveneasca crunta “aishtea-s bani di bomboane la copii blea, asta-i batgiocura” (aici ne-am prins ca “european” insemna ca vrea euro).  Am mai adaugat cativa lei si am trecut. A urmat verificarea pasapoartelor si a masinii de catre niste soldati cu ranjete largi si buzunare tot asa. Am trecut in final prin vama cu vreo 30 de lei lasati in urma.

A urmat un drum lent spre Cernauti pe care l-am parcurs cu maxim 60 km/h pentru ca au o groaza de restrictii de viteza si masini de radar ascunse prin paduri sau lanuri de porumb. Noroc ca distanta nu e mare de la vama (doar 37 km) si am ajuns relativ repede la destinatie. Prima impresie de la intrarea in oras … ca la noi. Am cautat un exchange sa schimbam niste dolari sau euro in grivne si am nimerit intr-o piata. Eu am schimbat 100 $ in 800 de grivne dar varul meu a scos direct de pe cardul din Ro insa nu stiu care a fost comisionul.

Bazarul din Cernauti a fost urmatoarea destinatie, deoarece aflasem ca se inchide la 12, asa ca ne-am grabit. Ajunsi acolo, dupa un anevoios drum pe stradute intortocheate si inguste, am descoperit ceva foarte asemanator cu bazarul din SV. Multe masini de Romania, microbuze din toata Ucraina, Moldova, etc., toate inghesuite in niste parcari coordonate de cativa angajati. Am intrat in bazar si ne-am plimbat printre tarabe si magazine cam o ora. Nu am cumparat mare lucru, doar niste cosmetice de la un magazin fix de la intrare la preturi cam la jumate decat la noi.

Urmatoarea destinatie a fost centrul Cernautilor pe care l-am gasit greu deoarece nu prea sunt indicatoare si chiar de-ar fi e greu sa le citesti daca nu stii alfabetul chirilic. Am cumparat o harta dintr-o benzinarie unde am intalnit o vanzatoare care stia english dar “very small”. Ne-a aratat unde suntem si unde e centrul si am purces. Intr-un final am si ajuns si am descoperit de ce i se spune Cernautiului “Mica Viena”. Strazi inguste si pietruite, cladiri din secolele XVIII, XIX, parcuri, monumente, fantani, etc.

Ne-am vanturat pe strazi si magazine cam 2 ore dupa care am facut o pauza de masa. Am ales un restaurant aflat pe o strada pietonala, destul de elegant (cam cel mai elegant din zona) unde am descoperit meniuri doar in ucraineana si germana. Oups, am zis si am intrebat de engleza. A venit o domnisoara care stia ceva engleza si am comandat. Mancarea a fost foarte buna insa spre surprinderea noastra nu aveau nimic de pui. Doar curcan, porc si miel. Mancarea a fost excelenta si cu tot cu bauturi si tips am cotizat cam 360 de grivne (cam 45 de dolari in 4 oameni).

A urmat iar un periplu per pedes pe strazile mici si intortocheate dar de data aceasta, cu ajutorul hartilor, ne-am descurcat binisor. Am descoperit ca placutele din centrul istoric sunt scrise si cu caractere latine dar asta nu ajuta prea mult decat daca stii unde vrei sa ajungi. Nu sunt prea multe muzee de vizitat si nici alte obiective turistice dar sunt o groaza de biserici si catedrale pe care le poti admira inside and outside si se pot face poze fara taxe. Am descoperit si o statuie a lui Mixay Eminetky (Mihai Eminescu) cu care m-am si fotografiat, dar si multe alte monumente. Mi-a placut zona in care se afla teatrul si universitatea.

Am fost surprinsi de cate nunti am putut sa vedem intr-o singura zi. Ceea ce mi-a placut a fost ritualul pe care il au. Pe strada pietonala banuiesc in fata unei institutii unde se oficiaza casatoriile, mirii si apropiatii se opresc pret de cateva minute in fata unei trasuri de fier unde sunt fotografiati, elibereaza 2 porumbei si danseaza un vals pe muzica unei formatii ce canta intr-un cort plasat in zona special pentru asta. Toata lumea bea sampanie si bere si se pleaca spre biserica unde se oficiaza cununia religioasa. Un filmulet puteti vedea aici.

Am facut o groaza de poze insa din pacate, deocamdata le am doar pe cele facute cu telefonul meu ce s-a si descarcat la un moment dat. Urmeaza sa le primesc pe cele facute cu aparatul varului meu si bineinteles o sa le pun pe flickr. Deocamdata va trebui sa va multumiti doar cu cateva. Le puteti vedea aici pe flickr.

Ti-a placut ... atunci citeste si asta:

• August 6, 2008 -- Viena – atat! (6)
  Azi a fost Viena. Peste 10 km de mers pe jos. Muzee, Zoo, Prater si toate monumentele de prin centru. Teribil de obositor dar incantator de frumos. Am...
• August 3, 2008 -- Vacanta de blog! (2)
  Azi plec intr-un tur prin cateva orase din Europa centrala. Mai exact Budapesta, Bratislava, Viena, Praga, Salzburg, Munchen si poate Lubliana si ...